Cântecul de cucuvele pe o casă, ca și urletul (la lună) al câinelui familiei, au fost considerate semne că urmează un deces în acel loc. Și, uneori, chiar se întâmpla așa... . Este posibil ca aceste viețuitoare cu suflet(căci au sânge cald) să vadă în mod natural duhul morții cu aripile deschise peste o casă, cum a văzut măgărița lui Balaam Îngerul ce bloca trecerea. Dar există și semne ce sunt examinate după moartea cuiva... de exemplu, șobolani făcându-și cuib într-o casă, trecând chiar prin patul sau peste fața unui om (de la țară), iar acela decedând accidental după câteva zile... . nu prin ciumă. Dar șobolanii aveau și "darul premoniției"și nu urcau în corăbiile ce aveau să se scufunde, așa că semnul aici era pe invers... . Desigur, teama de aceste semne este frica de moartea ta sau/și a celor dragi. Dar, te mai temi și când ești sigur de mântuire?
În copilărie, ne era teamă de pisicile negre, să nu ne taie calea. Și atunci făceam zece pași înapoi... Dar aceasta era frica de vrăjitorie, căci se știa că vrăjitoarele folosesc pisici negre și vrăjile trebuiau contracarate cu un ritual, nu-i așa?
Cât de frumos spune psalmistul despre omul care se teme doar de Domnul:
"El nu se teme de* veşti rele, ci inima** lui este tare, încrezătoare† în Domnul.
8. Inima îi este mângâiată, n-are* nicio teamă, până ce îşi vede** împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui." (Ps. 112).
Dușmanii creștinului rămân lumea, diavolul și moartea. Pe toți Domnul Isus i-a biruit prin Cruce și prin Înviere. Deci, și noi putem fi mai mult decăt biruitori prin El. Aleluia!